Delta Dunării, cel mai tânăr pământ al țării noastre, se găsește în Sud-Estul României și în Nord-Vestul Mării Negre. Este situată la coordonatele geografice 44°46' - 45°40' latitudine Nordică și 28°40'24" - 29°40'50" longitudine Estică. Delta se învecinează la Nord cu Ucraina, la Sud-Vest cu Podișul Dobrogei și la Est cu Marea Neagră.

Delta Dunării s-a format între cele 3 brațe de vărsare a Dunării în Marea Neagră și este cea de-a doua deltă ca mărime din Europa (după delta formată de fluviul Volga) și a 23-a din lume, având o suprafață de 4.152 kilometri². Delta prezintă un interes deosebit din punct de vedere turistic, economic și științific, adăpostind specii rare de păsări și animale precum și o floră deosebită.

Vegetația Deltei Dunării este în mare parte vegetație des întâlnită în cazul mlaștinilor, stuful, papura și rogozul ocupând până la 78% din suprafața totală. Există și păduri de copaci care cresc în locuri cu umiditate mai mare, cum ar fi salcia, arinul, frasinul și plopul, acestea fiind inundate adesea. Zăvoaiele ocupă 6% din deltă.

Delta Dunării este cea mai tânără regiune a țării noastre și cea mai spectaculoasă, prin întinderile nesfârșite de ape, vegetația bogată și fauna deosebită, prin numărul mare de specii, dar și prin unicitatea multora dintre ele. Această regiune merită vizitată pentru a cunoaște imensele sale bogății și pentru relaxarea trupului și a spiritului.

Începând cu anul 1990 întreaga zonă a Deltei Dunării a fost declarată Rezervație a Biosferei. Rezervațiile strict protejate din deltă sunt în număr de 18 și ocrotesc zone întinse cu forme de relief deosebite, cu o faună bogată în specii rare și unicate și o floră impresionantă.

Istoria Deltei Dunării începe acum 10.000 de ani prin depuneri de aluviuni aduse de Dunăre și depuse într-un golf la intrarea în Marea Neagră. De-a lungul timpului golful s-a transformat în liman și apoi în deltă. Din nisipuri și aluviuni s-au format grinduri, plauri și cele trei brațe principale ale deltei.

În Delta Dunării se desfășoară activități turistice reglementate prin lege. În scopul protejării patrimoniului național, administrația rezervației a stabilit trasee turistice în rezervație ce pot fi străbătute, unele pe apă, iar altele pe uscat.